ART:0533 - Ştefan Jäger – 120 - Versionsgeschichte

Nikolaus am 16. Juni 2016 um 07:39 Uhr

2016-06-16T07:39:54Z

← Nächstältere Version		Version vom 16. Juni 2016, 09:39 Uhr
Zeile 46:		Zeile 46:
	* {{pdf\|ART_0533.pdf\|Suflet Nou (Juni 1997/Nr.6 (53))}}		* {{pdf\|ART_0533.pdf\|Suflet Nou (Juni 1997/Nr.6 (53))}}
	[[Kategorie:Zeitung]]		[[Kategorie:Zeitung]]
	[[Kategorie:~~suflet~~ nou]]		[[Kategorie:Suflet nou]]
	[[Kategorie:Geburtstag]]		[[Kategorie:Geburtstag]]
	[[Kategorie:Gedenkstätte]]		[[Kategorie:Gedenkstätte]]

Nikolaus am 16. Juni 2016 um 07:39 Uhr

2016-06-16T07:39:04Z

← Nächstältere Version		Version vom 16. Juni 2016, 09:39 Uhr
Zeile 46:		Zeile 46:
	* {{pdf\|ART_0533.pdf\|Suflet Nou (Juni 1997/Nr.6 (53))}}		* {{pdf\|ART_0533.pdf\|Suflet Nou (Juni 1997/Nr.6 (53))}}
	[[Kategorie:Zeitung]]		[[Kategorie:Zeitung]]
	[[Kategorie:~~Suflet Nou~~]]		[[Kategorie:suflet nou]]
	[[Kategorie:Geburtstag]]		[[Kategorie:Geburtstag]]
	[[Kategorie:Gedenkstätte]]		[[Kategorie:Gedenkstätte]]

Nikolaus am 9. Mai 2016 um 07:28 Uhr

2016-05-09T07:28:05Z

← Nächstältere Version		Version vom 9. Mai 2016, 09:28 Uhr
Zeile 38:		Zeile 38:
	<br/>		<br/>
	Astfel numesc eu minunatul eveniment cultural-artistic ce a avut loc în [[Jimbolia]], în incinta muzeului "Ştefan Jäger", cu prilejul vizionării expoziţiei memoriale: 120 de ani de la naşterea pictorului cu acelaşi nume. Bănăţean de origine, [[Stefan Jäger\|Ştefan Jäger]] se naşte la [[Cenei]] dintr-o familie obişnuită, în anul 1877. Face şcoala medie, iar mai târziu, Academia de Arte din [[Budapest]]a, continuându-şi studiile între 1899-1901 în Austria si Italia. Anul 1901 devine foarte important pentru pictor, deoarece acum se întoarce în ţară, în satul natal şi, tot în acest an, îi moare tatăl. La scurt timp după acest eveniment neplăcut, pictorul pleacă la [[Budapest]]a, unde trăieşte executând diferite lucrări de pictură ce i-au fost comandate. După o scurtă perioadă se reîntoarce în ţară şi, între anii 1906-1910 realizează renumitul tablou istoric, tripticul - "Venirea şvabilor în Banat".<br/>		Astfel numesc eu minunatul eveniment cultural-artistic ce a avut loc în [[Jimbolia]], în incinta muzeului "Ştefan Jäger", cu prilejul vizionării expoziţiei memoriale: 120 de ani de la naşterea pictorului cu acelaşi nume. Bănăţean de origine, [[Stefan Jäger\|Ştefan Jäger]] se naşte la [[Cenei]] dintr-o familie obişnuită, în anul 1877. Face şcoala medie, iar mai târziu, Academia de Arte din [[Budapest]]a, continuându-şi studiile între 1899-1901 în Austria si Italia. Anul 1901 devine foarte important pentru pictor, deoarece acum se întoarce în ţară, în satul natal şi, tot în acest an, îi moare tatăl. La scurt timp după acest eveniment neplăcut, pictorul pleacă la [[Budapest]]a, unde trăieşte executând diferite lucrări de pictură ce i-au fost comandate. După o scurtă perioadă se reîntoarce în ţară şi, între anii 1906-1910 realizează renumitul tablou istoric, tripticul - "Venirea şvabilor în Banat".<br/>
	În 1910 expune, pentru prima data, în localitatea natală [[Cenei]]. Tot în acest an se stabileşte definitiv în oraşul [[Jimbolia]]. Aici activează ca pictor independent. În anul 1957, ca o încununare a activităţii sale, este decorat de preşedintele Gheorghe Gheorghiu-Dej cu medalia "Ordinul Muncii clasa a II-a". Dintre tablourile făcute cadou şi de alţi pictori, cel al lui [[Stefan Jäger\|Jäger]] a fost cel mai apreciat de Gheorghiu-Dej. Acesta a făcut ca pictorul să primească o pensie lunară, în urma căreia a putut trăi destul de modest. După o prodigioasă activitate, pictorul se stinge din viaţă în anul 1962, la vârsta de 85 de ani.<br/>		În 1910 expune, pentru prima data, în localitatea natală [[Cenei]]. Tot în acest an se stabileşte definitiv în oraşul [[Jimbolia]]. Aici activează ca pictor independent. În anul 1957, ca o încununare a activităţii sale, este decorat de preşedintele Gheorghe Gheorghiu-Dej cu medalia "[[Arbeitsorden\|Ordinul Muncii]] clasa a II-a". Dintre tablourile făcute cadou şi de alţi pictori, cel al lui [[Stefan Jäger\|Jäger]] a fost cel mai apreciat de Gheorghiu-Dej. Acesta a făcut ca pictorul să primească o pensie lunară, în urma căreia a putut trăi destul de modest. După o prodigioasă activitate, pictorul se stinge din viaţă în anul 1962, la vârsta de 85 de ani.<br/>
	În urma vizionării lucrărilor existente în casa muzeu, putem trage concluzia că pictorul [[Stefan Jäger\|Jäger]] a fost un mare maestru al penelului, cu un simţ remarcabil pentru culoare şi cu o bogată activitate, căreia ar fi trebuit, la vremea respectivă, să i se acorde o mult mai mare atenţie, o largă popularitate şi o apreciere pertinentă din partea Uniunii Artiştilor Plastici. [[Stefan Jäger\|Ştefan Jäger]] ar trebui să-şi aibă locul lui de cinste în zestrea pictorilor din România. Afirm toate acestea cu gândul la minunatele acuarele care reflectă aspecte din viaţa şvabilor, peisaje, flori şi păsări de curte. Aceleaşi teme au fost tratate şi în tablourile pictate în culori de ulei. De fapt, subiectele, păsări de curte şi aspecte din viaţa şvabilor au fost cele mai îndrăgite de autor. Aceasta se datorează criticii de specialitate de atunci, care a trecut cu privirea foarte uşor şi rapid peste un adevărat artist al picturii. Poate mulţimea de acuarele (şi ce acuarele!) sau poate uşoara idealizare a vieţii şvabilor (redarea aspectelor frumoase de viaţă) nu au fost pe plac. Cum să placă o lucrare ca "Întoarcerea dela câmp", în care un tânăr şi o tânără se întorc în amurg de la muncă, vorbind şi zâmbindu-şi? Pe atunci trebuiau pictate portrele de muncitori şi aspecte “mobilizatoare" de pe şantiere… Poate şi faptul că tablourile tematice s-au referit doar la viaţa şvabilor nu a fost pe placul unora. Lăsând la o parte tematica, dacă cercetăm cu atenţie tehnica de lucru, putem afirma cu certitudine că atunci când privim o pictură de-a lui [[Stefan Jäger\|Jäger]], ne aflăm în faţa unui mare şi talentat artist. Acuarelele sale ne încântă prin prospeţimea şi transparenţa lor, prin atmosfera creată, iar uleiurile se remarcă prin culoare, materialitate şi ambient. Acuarelei, ca tehnică a picturii, ar trebui să i se acorde o mai mare atenţie, deoarece, atunci când pictorul trasează o linie, o tuşă de culoare, ea este unică! Nu poate fi ştearsă, nu se poate reveni asupra ei ca în,cazul uleiului. Iar la [[Stefan Jäger\|Jäger]] întâlnim o varietate de tablouri în acuarelă.<br/>		În urma vizionării lucrărilor existente în casa muzeu, putem trage concluzia că pictorul [[Stefan Jäger\|Jäger]] a fost un mare maestru al penelului, cu un simţ remarcabil pentru culoare şi cu o bogată activitate, căreia ar fi trebuit, la vremea respectivă, să i se acorde o mult mai mare atenţie, o largă popularitate şi o apreciere pertinentă din partea Uniunii Artiştilor Plastici. [[Stefan Jäger\|Ştefan Jäger]] ar trebui să-şi aibă locul lui de cinste în zestrea pictorilor din România. Afirm toate acestea cu gândul la minunatele acuarele care reflectă aspecte din viaţa şvabilor, peisaje, flori şi păsări de curte. Aceleaşi teme au fost tratate şi în tablourile pictate în culori de ulei. De fapt, subiectele, păsări de curte şi aspecte din viaţa şvabilor au fost cele mai îndrăgite de autor. Aceasta se datorează criticii de specialitate de atunci, care a trecut cu privirea foarte uşor şi rapid peste un adevărat artist al picturii. Poate mulţimea de acuarele (şi ce acuarele!) sau poate uşoara idealizare a vieţii şvabilor (redarea aspectelor frumoase de viaţă) nu au fost pe plac. Cum să placă o lucrare ca "Întoarcerea dela câmp", în care un tânăr şi o tânără se întorc în amurg de la muncă, vorbind şi zâmbindu-şi? Pe atunci trebuiau pictate portrele de muncitori şi aspecte “mobilizatoare" de pe şantiere… Poate şi faptul că tablourile tematice s-au referit doar la viaţa şvabilor nu a fost pe placul unora. Lăsând la o parte tematica, dacă cercetăm cu atenţie tehnica de lucru, putem afirma cu certitudine că atunci când privim o pictură de-a lui [[Stefan Jäger\|Jäger]], ne aflăm în faţa unui mare şi talentat artist. Acuarelele sale ne încântă prin prospeţimea şi transparenţa lor, prin atmosfera creată, iar uleiurile se remarcă prin culoare, materialitate şi ambient. Acuarelei, ca tehnică a picturii, ar trebui să i se acorde o mai mare atenţie, deoarece, atunci când pictorul trasează o linie, o tuşă de culoare, ea este unică! Nu poate fi ştearsă, nu se poate reveni asupra ei ca în,cazul uleiului. Iar la [[Stefan Jäger\|Jäger]] întâlnim o varietate de tablouri în acuarelă.<br/>
	Desigur, acum este mai dificil să se realizeze o reevaluare justă a pictorului [[Stefan Jäger\|Jäger]] pentru că multe din originale au luat drumul străinătăţii. Cu toate acestea, pentru pictorul Jäger este valabilă, zicala: “Acolo unde se termină meşteşugul, începe arta". Acest lucru l-am constatat revăzând o mare parte din lucrări şi reproduceri, cu ocazia expoziţiei memoriale "120 de ani de la naşterea pictorului Ştefan Jäger", organizată în data de 28 mai 1997, la [[Jimbolia]], prin grija profesorilor de desen, Maria şi [[Hans Schulz]].<br/>		Desigur, acum este mai dificil să se realizeze o reevaluare justă a pictorului [[Stefan Jäger\|Jäger]] pentru că multe din originale au luat drumul străinătăţii. Cu toate acestea, pentru pictorul Jäger este valabilă, zicala: “Acolo unde se termină meşteşugul, începe arta". Acest lucru l-am constatat revăzând o mare parte din lucrări şi reproduceri, cu ocazia expoziţiei memoriale "120 de ani de la naşterea pictorului Ştefan Jäger", organizată în data de 28 mai 1997, la [[Jimbolia]], prin grija profesorilor de desen, Maria şi [[Hans Schulz]].<br/>

Herwig am 3. Januar 2016 um 13:36 Uhr

2016-01-03T13:36:20Z

← Nächstältere Version		Version vom 3. Januar 2016, 15:36 Uhr
Zeile 42:		Zeile 42:
	Desigur, acum este mai dificil să se realizeze o reevaluare justă a pictorului [[Stefan Jäger\|Jäger]] pentru că multe din originale au luat drumul străinătăţii. Cu toate acestea, pentru pictorul Jäger este valabilă, zicala: “Acolo unde se termină meşteşugul, începe arta". Acest lucru l-am constatat revăzând o mare parte din lucrări şi reproduceri, cu ocazia expoziţiei memoriale "120 de ani de la naşterea pictorului Ştefan Jäger", organizată în data de 28 mai 1997, la [[Jimbolia]], prin grija profesorilor de desen, Maria şi [[Hans Schulz]].<br/>		Desigur, acum este mai dificil să se realizeze o reevaluare justă a pictorului [[Stefan Jäger\|Jäger]] pentru că multe din originale au luat drumul străinătăţii. Cu toate acestea, pentru pictorul Jäger este valabilă, zicala: “Acolo unde se termină meşteşugul, începe arta". Acest lucru l-am constatat revăzând o mare parte din lucrări şi reproduceri, cu ocazia expoziţiei memoriale "120 de ani de la naşterea pictorului Ştefan Jäger", organizată în data de 28 mai 1997, la [[Jimbolia]], prin grija profesorilor de desen, Maria şi [[Hans Schulz]].<br/>
	O altă mare concluzie personală (ca şi toate celelalte) cu care, de fapt, doresc să închei: [[Stefan Jäger\|Ştefan Jäger]] a fost neamţ şi a înfăţişat viaţa şvabilor, dar a fost şi român, însă n-a avut timp săi înfăţişeze pe români. A fost româ pentru că şi-a ales locul de veci în cimitirul din [[Jimbolia]], unde odihneşte întru Domnul, iar de fiecare dată când era plecat, se întorcea cu plăcere în ţara natală.<br/>		O altă mare concluzie personală (ca şi toate celelalte) cu care, de fapt, doresc să închei: [[Stefan Jäger\|Ştefan Jäger]] a fost neamţ şi a înfăţişat viaţa şvabilor, dar a fost şi român, însă n-a avut timp săi înfăţişeze pe români. A fost româ pentru că şi-a ales locul de veci în cimitirul din [[Jimbolia]], unde odihneşte întru Domnul, iar de fiecare dată când era plecat, se întorcea cu plăcere în ţara natală.<br/>
			<br style="clear:both"/>
			==PDF-Datei des Artikels==
			* {{pdf\|ART_0533.pdf\|Suflet Nou (Juni 1997/Nr.6 (53))}}
	[[Kategorie:Zeitung]]		[[Kategorie:Zeitung]]
	[[Kategorie:Suflet Nou]]		[[Kategorie:Suflet Nou]]
	[[Kategorie:Geburtstag]]		[[Kategorie:Geburtstag]]
	[[Kategorie:Gedenkstätte]]		[[Kategorie:Gedenkstätte]]

Nikolaus am 28. Dezember 2015 um 15:28 Uhr

2015-12-28T15:28:19Z

← Nächstältere Version		Version vom 28. Dezember 2015, 17:28 Uhr
Zeile 1:		Zeile 1:
	{{Infobox Bibliografie ~~Zeitung~~		{{DISPLAYTITLE:Ştefan Jäger – 120}}
	\|Artikelnummer = ~~0428~~
	\|~~AutorName~~ = Ţihoi		{{Infobox Bibliografie
	\|~~AutorVorname~~ = ~~Iulian~~		\|Artikelnummer =0533
	\|~~Aufsatztitel~~ = Ştefan Jäger – 120		\|Cover =
	\|~~Zeitungstitel~~ = ~~Suflet Nou~~		\|Autor =Iulian Ţihoi
	\|~~Untertitel~~ =		\|Autor2 =
	\|Erscheinungsort = ~~Comloșul Mare~~		\|Autor3 =
	\|Jahrgang = Serie IV~~, Jg. 5~~		\|Titel_Artikel =Ştefan Jäger – 120
	\|Nummer = 6 (53)		\|Untertitel_Artikel =Stefan Jäger – 120
	\|Datum = Juni 1997		\|Publikation =Zeitung
	\|Seite = 2		\|Publikation_Titel =suflet nou
			\|Publikation_Untertitel =
			\|Reihe =
			\|Band =
			\|Herausgeber =
			\|Verlag =
			\|Druckerei =
			\|Erscheinungsort =Großkomlosch
			\|Jahr =
			\|Jahrgang =5, Serie IV
			\|Ausgabe =
			\|Nummer =6 (53)
			\|Folge =
			\|Heft =
			\|Datum =Juni 1997
			\|Seite =2
			\|Seiten =
			\|ISBN =
	}}		}}
	~~<br/>~~
	''In memoriam''<br/>		''In memoriam''<br/>
	<br/>		<br/>
Zeile 26:		Zeile 42:
	Desigur, acum este mai dificil să se realizeze o reevaluare justă a pictorului [[Stefan Jäger\|Jäger]] pentru că multe din originale au luat drumul străinătăţii. Cu toate acestea, pentru pictorul Jäger este valabilă, zicala: “Acolo unde se termină meşteşugul, începe arta". Acest lucru l-am constatat revăzând o mare parte din lucrări şi reproduceri, cu ocazia expoziţiei memoriale "120 de ani de la naşterea pictorului Ştefan Jäger", organizată în data de 28 mai 1997, la [[Jimbolia]], prin grija profesorilor de desen, Maria şi [[Hans Schulz]].<br/>		Desigur, acum este mai dificil să se realizeze o reevaluare justă a pictorului [[Stefan Jäger\|Jäger]] pentru că multe din originale au luat drumul străinătăţii. Cu toate acestea, pentru pictorul Jäger este valabilă, zicala: “Acolo unde se termină meşteşugul, începe arta". Acest lucru l-am constatat revăzând o mare parte din lucrări şi reproduceri, cu ocazia expoziţiei memoriale "120 de ani de la naşterea pictorului Ştefan Jäger", organizată în data de 28 mai 1997, la [[Jimbolia]], prin grija profesorilor de desen, Maria şi [[Hans Schulz]].<br/>
	O altă mare concluzie personală (ca şi toate celelalte) cu care, de fapt, doresc să închei: [[Stefan Jäger\|Ştefan Jäger]] a fost neamţ şi a înfăţişat viaţa şvabilor, dar a fost şi român, însă n-a avut timp săi înfăţişeze pe români. A fost româ pentru că şi-a ales locul de veci în cimitirul din [[Jimbolia]], unde odihneşte întru Domnul, iar de fiecare dată când era plecat, se întorcea cu plăcere în ţara natală.<br/>		O altă mare concluzie personală (ca şi toate celelalte) cu care, de fapt, doresc să închei: [[Stefan Jäger\|Ştefan Jäger]] a fost neamţ şi a înfăţişat viaţa şvabilor, dar a fost şi român, însă n-a avut timp săi înfăţişeze pe români. A fost româ pentru că şi-a ales locul de veci în cimitirul din [[Jimbolia]], unde odihneşte întru Domnul, iar de fiecare dată când era plecat, se întorcea cu plăcere în ţara natală.<br/>


	[[Kategorie:Zeitung]]		[[Kategorie:Zeitung]]

Herwig: Herwig verschob die Seite Ştefan Jäger – 120 nach ART:0533 - Ştefan Jäger – 120, ohne dabei eine Weiterleitung anzulegen

2015-12-09T10:48:27Z

Herwig verschob die Seite Ştefan Jäger – 120 nach ART:0533 - Ştefan Jäger – 120, ohne dabei eine Weiterleitung anzulegen

Neue Seite

{{Infobox Bibliografie Zeitung
|Artikelnummer = 0428
|AutorName = Ţihoi
|AutorVorname = Iulian
|Aufsatztitel = Ştefan Jäger – 120
|Zeitungstitel = Suflet Nou
|Untertitel =
|Erscheinungsort = Comloșul Mare
|Jahrgang = Serie IV, Jg. 5
|Nummer = 6 (53)
|Datum = Juni 1997
|Seite = 2
}}
 
''In memoriam'' 
 
'''ŞTEFAN JÄGER - 120''' 
 
''Reconsiderare'' 
 
''(Neuwertung)'' 
 
Astfel numesc eu minunatul eveniment cultural-artistic ce a avut loc în [[Jimbolia]], în incinta muzeului "Ştefan Jäger", cu prilejul vizionării expoziţiei memoriale: 120 de ani de la naşterea pictorului cu acelaşi nume. Bănăţean de origine, [[Stefan Jäger|Ştefan Jäger]] se naşte la [[Cenei]] dintr-o familie obişnuită, în anul 1877. Face şcoala medie, iar mai târziu, Academia de Arte din [[Budapest]]a, continuându-şi studiile între 1899-1901 în Austria si Italia. Anul 1901 devine foarte important pentru pictor, deoarece acum se întoarce în ţară, în satul natal şi, tot în acest an, îi moare tatăl. La scurt timp după acest eveniment neplăcut, pictorul pleacă la [[Budapest]]a, unde trăieşte executând diferite lucrări de pictură ce i-au fost comandate. După o scurtă perioadă se reîntoarce în ţară şi, între anii 1906-1910 realizează renumitul tablou istoric, tripticul - "Venirea şvabilor în Banat". 
În 1910 expune, pentru prima data, în localitatea natală [[Cenei]]. Tot în acest an se stabileşte definitiv în oraşul [[Jimbolia]]. Aici activează ca pictor independent. În anul 1957, ca o încununare a activităţii sale, este decorat de preşedintele Gheorghe Gheorghiu-Dej cu medalia "Ordinul Muncii clasa a II-a". Dintre tablourile făcute cadou şi de alţi pictori, cel al lui [[Stefan Jäger|Jäger]] a fost cel mai apreciat de Gheorghiu-Dej. Acesta a făcut ca pictorul să primească o pensie lunară, în urma căreia a putut trăi destul de modest. După o prodigioasă activitate, pictorul se stinge din viaţă în anul 1962, la vârsta de 85 de ani. 
În urma vizionării lucrărilor existente în casa muzeu, putem trage concluzia că pictorul [[Stefan Jäger|Jäger]] a fost un mare maestru al penelului, cu un simţ remarcabil pentru culoare şi cu o bogată activitate, căreia ar fi trebuit, la vremea respectivă, să i se acorde o mult mai mare atenţie, o largă popularitate şi o apreciere pertinentă din partea Uniunii Artiştilor Plastici. [[Stefan Jäger|Ştefan Jäger]] ar trebui să-şi aibă locul lui de cinste în zestrea pictorilor din România. Afirm toate acestea cu gândul la minunatele acuarele care reflectă aspecte din viaţa şvabilor, peisaje, flori şi păsări de curte. Aceleaşi teme au fost tratate şi în tablourile pictate în culori de ulei. De fapt, subiectele, păsări de curte şi aspecte din viaţa şvabilor au fost cele mai îndrăgite de autor. Aceasta se datorează criticii de specialitate de atunci, care a trecut cu privirea foarte uşor şi rapid peste un adevărat artist al picturii. Poate mulţimea de acuarele (şi ce acuarele!) sau poate uşoara idealizare a vieţii şvabilor (redarea aspectelor frumoase de viaţă) nu au fost pe plac. Cum să placă o lucrare ca "Întoarcerea dela câmp", în care un tânăr şi o tânără se întorc în amurg de la muncă, vorbind şi zâmbindu-şi? Pe atunci trebuiau pictate portrele de muncitori şi aspecte “mobilizatoare" de pe şantiere… Poate şi faptul că tablourile tematice s-au referit doar la viaţa şvabilor nu a fost pe placul unora. Lăsând la o parte tematica, dacă cercetăm cu atenţie tehnica de lucru, putem afirma cu certitudine că atunci când privim o pictură de-a lui [[Stefan Jäger|Jäger]], ne aflăm în faţa unui mare şi talentat artist. Acuarelele sale ne încântă prin prospeţimea şi transparenţa lor, prin atmosfera creată, iar uleiurile se remarcă prin culoare, materialitate şi ambient. Acuarelei, ca tehnică a picturii, ar trebui să i se acorde o mai mare atenţie, deoarece, atunci când pictorul trasează o linie, o tuşă de culoare, ea este unică! Nu poate fi ştearsă, nu se poate reveni asupra ei ca în,cazul uleiului. Iar la [[Stefan Jäger|Jäger]] întâlnim o varietate de tablouri în acuarelă. 
Desigur, acum este mai dificil să se realizeze o reevaluare justă a pictorului [[Stefan Jäger|Jäger]] pentru că multe din originale au luat drumul străinătăţii. Cu toate acestea, pentru pictorul Jäger este valabilă, zicala: “Acolo unde se termină meşteşugul, începe arta". Acest lucru l-am constatat revăzând o mare parte din lucrări şi reproduceri, cu ocazia expoziţiei memoriale "120 de ani de la naşterea pictorului Ştefan Jäger", organizată în data de 28 mai 1997, la [[Jimbolia]], prin grija profesorilor de desen, Maria şi [[Hans Schulz]]. 
O altă mare concluzie personală (ca şi toate celelalte) cu care, de fapt, doresc să închei: [[Stefan Jäger|Ştefan Jäger]] a fost neamţ şi a înfăţişat viaţa şvabilor, dar a fost şi român, însă n-a avut timp săi înfăţişeze pe români. A fost româ pentru că şi-a ales locul de veci în cimitirul din [[Jimbolia]], unde odihneşte întru Domnul, iar de fiecare dată când era plecat, se întorcea cu plăcere în ţara natală. 

[[Kategorie:Zeitung]]
[[Kategorie:Suflet Nou]]
[[Kategorie:Geburtstag]]
[[Kategorie:Gedenkstätte]]

← Nächstältere Version		Version vom 9. Mai 2016, 09:28 Uhr
Zeile 38:		Zeile 38:
	<br/>		<br/>
	Astfel numesc eu minunatul eveniment cultural-artistic ce a avut loc în [[Jimbolia]], în incinta muzeului "Ştefan Jäger", cu prilejul vizionării expoziţiei memoriale: 120 de ani de la naşterea pictorului cu acelaşi nume. Bănăţean de origine, [[Stefan Jäger\|Ştefan Jäger]] se naşte la [[Cenei]] dintr-o familie obişnuită, în anul 1877. Face şcoala medie, iar mai târziu, Academia de Arte din [[Budapest]]a, continuându-şi studiile între 1899-1901 în Austria si Italia. Anul 1901 devine foarte important pentru pictor, deoarece acum se întoarce în ţară, în satul natal şi, tot în acest an, îi moare tatăl. La scurt timp după acest eveniment neplăcut, pictorul pleacă la [[Budapest]]a, unde trăieşte executând diferite lucrări de pictură ce i-au fost comandate. După o scurtă perioadă se reîntoarce în ţară şi, între anii 1906-1910 realizează renumitul tablou istoric, tripticul - "Venirea şvabilor în Banat".<br/>		Astfel numesc eu minunatul eveniment cultural-artistic ce a avut loc în [[Jimbolia]], în incinta muzeului "Ştefan Jäger", cu prilejul vizionării expoziţiei memoriale: 120 de ani de la naşterea pictorului cu acelaşi nume. Bănăţean de origine, [[Stefan Jäger\|Ştefan Jäger]] se naşte la [[Cenei]] dintr-o familie obişnuită, în anul 1877. Face şcoala medie, iar mai târziu, Academia de Arte din [[Budapest]]a, continuându-şi studiile între 1899-1901 în Austria si Italia. Anul 1901 devine foarte important pentru pictor, deoarece acum se întoarce în ţară, în satul natal şi, tot în acest an, îi moare tatăl. La scurt timp după acest eveniment neplăcut, pictorul pleacă la [[Budapest]]a, unde trăieşte executând diferite lucrări de pictură ce i-au fost comandate. După o scurtă perioadă se reîntoarce în ţară şi, între anii 1906-1910 realizează renumitul tablou istoric, tripticul - "Venirea şvabilor în Banat".<br/>
	În 1910 expune, pentru prima data, în localitatea natală [[Cenei]]. Tot în acest an se stabileşte definitiv în oraşul [[Jimbolia]]. Aici activează ca pictor independent. În anul 1957, ca o încununare a activităţii sale, este decorat de preşedintele Gheorghe Gheorghiu-Dej cu medalia "Ordinul Muncii clasa a II-a". Dintre tablourile făcute cadou şi de alţi pictori, cel al lui [[Stefan Jäger\|Jäger]] a fost cel mai apreciat de Gheorghiu-Dej. Acesta a făcut ca pictorul să primească o pensie lunară, în urma căreia a putut trăi destul de modest. După o prodigioasă activitate, pictorul se stinge din viaţă în anul 1962, la vârsta de 85 de ani.<br/>		În 1910 expune, pentru prima data, în localitatea natală [[Cenei]]. Tot în acest an se stabileşte definitiv în oraşul [[Jimbolia]]. Aici activează ca pictor independent. În anul 1957, ca o încununare a activităţii sale, este decorat de preşedintele Gheorghe Gheorghiu-Dej cu medalia "[[Arbeitsorden\|Ordinul Muncii]] clasa a II-a". Dintre tablourile făcute cadou şi de alţi pictori, cel al lui [[Stefan Jäger\|Jäger]] a fost cel mai apreciat de Gheorghiu-Dej. Acesta a făcut ca pictorul să primească o pensie lunară, în urma căreia a putut trăi destul de modest. După o prodigioasă activitate, pictorul se stinge din viaţă în anul 1962, la vârsta de 85 de ani.<br/>
	În urma vizionării lucrărilor existente în casa muzeu, putem trage concluzia că pictorul [[Stefan Jäger\|Jäger]] a fost un mare maestru al penelului, cu un simţ remarcabil pentru culoare şi cu o bogată activitate, căreia ar fi trebuit, la vremea respectivă, să i se acorde o mult mai mare atenţie, o largă popularitate şi o apreciere pertinentă din partea Uniunii Artiştilor Plastici. [[Stefan Jäger\|Ştefan Jäger]] ar trebui să-şi aibă locul lui de cinste în zestrea pictorilor din România. Afirm toate acestea cu gândul la minunatele acuarele care reflectă aspecte din viaţa şvabilor, peisaje, flori şi păsări de curte. Aceleaşi teme au fost tratate şi în tablourile pictate în culori de ulei. De fapt, subiectele, păsări de curte şi aspecte din viaţa şvabilor au fost cele mai îndrăgite de autor. Aceasta se datorează criticii de specialitate de atunci, care a trecut cu privirea foarte uşor şi rapid peste un adevărat artist al picturii. Poate mulţimea de acuarele (şi ce acuarele!) sau poate uşoara idealizare a vieţii şvabilor (redarea aspectelor frumoase de viaţă) nu au fost pe plac. Cum să placă o lucrare ca "Întoarcerea dela câmp", în care un tânăr şi o tânără se întorc în amurg de la muncă, vorbind şi zâmbindu-şi? Pe atunci trebuiau pictate portrele de muncitori şi aspecte “mobilizatoare" de pe şantiere… Poate şi faptul că tablourile tematice s-au referit doar la viaţa şvabilor nu a fost pe placul unora. Lăsând la o parte tematica, dacă cercetăm cu atenţie tehnica de lucru, putem afirma cu certitudine că atunci când privim o pictură de-a lui [[Stefan Jäger\|Jäger]], ne aflăm în faţa unui mare şi talentat artist. Acuarelele sale ne încântă prin prospeţimea şi transparenţa lor, prin atmosfera creată, iar uleiurile se remarcă prin culoare, materialitate şi ambient. Acuarelei, ca tehnică a picturii, ar trebui să i se acorde o mai mare atenţie, deoarece, atunci când pictorul trasează o linie, o tuşă de culoare, ea este unică! Nu poate fi ştearsă, nu se poate reveni asupra ei ca în,cazul uleiului. Iar la [[Stefan Jäger\|Jäger]] întâlnim o varietate de tablouri în acuarelă.<br/>		În urma vizionării lucrărilor existente în casa muzeu, putem trage concluzia că pictorul [[Stefan Jäger\|Jäger]] a fost un mare maestru al penelului, cu un simţ remarcabil pentru culoare şi cu o bogată activitate, căreia ar fi trebuit, la vremea respectivă, să i se acorde o mult mai mare atenţie, o largă popularitate şi o apreciere pertinentă din partea Uniunii Artiştilor Plastici. [[Stefan Jäger\|Ştefan Jäger]] ar trebui să-şi aibă locul lui de cinste în zestrea pictorilor din România. Afirm toate acestea cu gândul la minunatele acuarele care reflectă aspecte din viaţa şvabilor, peisaje, flori şi păsări de curte. Aceleaşi teme au fost tratate şi în tablourile pictate în culori de ulei. De fapt, subiectele, păsări de curte şi aspecte din viaţa şvabilor au fost cele mai îndrăgite de autor. Aceasta se datorează criticii de specialitate de atunci, care a trecut cu privirea foarte uşor şi rapid peste un adevărat artist al picturii. Poate mulţimea de acuarele (şi ce acuarele!) sau poate uşoara idealizare a vieţii şvabilor (redarea aspectelor frumoase de viaţă) nu au fost pe plac. Cum să placă o lucrare ca "Întoarcerea dela câmp", în care un tânăr şi o tânără se întorc în amurg de la muncă, vorbind şi zâmbindu-şi? Pe atunci trebuiau pictate portrele de muncitori şi aspecte “mobilizatoare" de pe şantiere… Poate şi faptul că tablourile tematice s-au referit doar la viaţa şvabilor nu a fost pe placul unora. Lăsând la o parte tematica, dacă cercetăm cu atenţie tehnica de lucru, putem afirma cu certitudine că atunci când privim o pictură de-a lui [[Stefan Jäger\|Jäger]], ne aflăm în faţa unui mare şi talentat artist. Acuarelele sale ne încântă prin prospeţimea şi transparenţa lor, prin atmosfera creată, iar uleiurile se remarcă prin culoare, materialitate şi ambient. Acuarelei, ca tehnică a picturii, ar trebui să i se acorde o mai mare atenţie, deoarece, atunci când pictorul trasează o linie, o tuşă de culoare, ea este unică! Nu poate fi ştearsă, nu se poate reveni asupra ei ca în,cazul uleiului. Iar la [[Stefan Jäger\|Jäger]] întâlnim o varietate de tablouri în acuarelă.<br/>
	Desigur, acum este mai dificil să se realizeze o reevaluare justă a pictorului [[Stefan Jäger\|Jäger]] pentru că multe din originale au luat drumul străinătăţii. Cu toate acestea, pentru pictorul Jäger este valabilă, zicala: “Acolo unde se termină meşteşugul, începe arta". Acest lucru l-am constatat revăzând o mare parte din lucrări şi reproduceri, cu ocazia expoziţiei memoriale "120 de ani de la naşterea pictorului Ştefan Jäger", organizată în data de 28 mai 1997, la [[Jimbolia]], prin grija profesorilor de desen, Maria şi [[Hans Schulz]].<br/>		Desigur, acum este mai dificil să se realizeze o reevaluare justă a pictorului [[Stefan Jäger\|Jäger]] pentru că multe din originale au luat drumul străinătăţii. Cu toate acestea, pentru pictorul Jäger este valabilă, zicala: “Acolo unde se termină meşteşugul, începe arta". Acest lucru l-am constatat revăzând o mare parte din lucrări şi reproduceri, cu ocazia expoziţiei memoriale "120 de ani de la naşterea pictorului Ştefan Jäger", organizată în data de 28 mai 1997, la [[Jimbolia]], prin grija profesorilor de desen, Maria şi [[Hans Schulz]].<br/>