| Bibliografie | |
|---|---|
| Artikel Nummer: | 1236 |
| Autor Name: | Dragomir Ciobanu |
| Titel des Artikels : | Arte plastice |
| Titel der Publikation: | Valori şi tradiţii |
| Untertitel der Publikation: | Momente din universul spiritual al oraşului Jimbolia (Contribuţii monografice). |
| Reihe: | Ediţia a II-a revăzută şi adăugită |
| Verlag: | ArtPRess |
| Erscheinungsort: | Timişoara |
| Jahr: | 2018 |
| Seite: | 130-132 |
| Seiten: | 288 |
| * [[Dragomir Ciobanu]]: [[ART:1236 - Arte plastice|<i>Arte plastice</i>]]. Valori şi tradiţii. ArtPRess, Timişoara 2018 | |
Orașul Jimbolia a avut privilegiul de a-l avea printre locuitorii săi (începănd din anul 1910) pe pictorul Stefan Jäger, care s-a stins din viață în anul 1962. Meritele i-au fost recunoscute la împlinirea vărstei de 80 de ani, când a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1957). Opera sa are, nu numai valoare artistcă, ci și documentară, istorică și etnografică. Prin anii șaptezeci i s-a publicat un album de către Annemarie Podlipny-Hehn, iar profesorii K.H.Gross și Hans Schulz au intocmit o listă cu lucrările sale (circa 800). Dimensiunile exacte ale oprei sale nu vor putea fi cunoscute, probabil nicicând, deoarece el a pictat și în perioada cât a fost la Budapesta, a vândul tablouri unor germani de pe teritoriul Banatului jugoslav (în perioada cât Jimbolia a aparținut Regatului Serbiei), sau unor colecționari stabiliți peste ocean. După unii cercetători, au fost inventariate circa jumătate dintre lucrările sale. Așadar, pentru mulți Jimbolieni pictorul Stefan Jäger a rămas un necunoscut și prin faptul că despre el s-a scris in limba germană, iar cei care nu știu această limbă nu s-au putut informa. Unul dintre exegeții săi, K.H.Gross a publicat in Germania, în anul 1996, o lucrare monografică de ținută.
In anul 1999, a apărut pima monografie, in limba română, redactată de plastcienii Hans și Maria Schulz. Aceiași autori au publicat, in 2002, cu prilejul aniversării a 125 de ani de la nașterea lui Jäger, un album bilingv (in romană și germană) care completează materialul informativ despre opera pictorului.
Ultima parte a vieții artistului a fost un adevărat calvar. In perioada războiului a pictat și pe placaj, lucrările nu i se vîndeau, fiind nevoit să îndure foamea și frigul. La intervenția unor concitadini, cu greu s-a lăsat convins să se adreseze unei „Case de pensii pentru artiștii liber-profesioniști din Timișoara" care i-a acordat un ajutor material. De multe ori a fost nevoit sa ia masa de prânz ca invitat la persoane particulare, înainte de a se putea abona la fosta cantină publică din Str. Liviu Rebreanu nr. 6.
Autoritațile din acea vreme s-au arătat total dezinteresate de soarta acestui nefericit pictor care a fost nevoit să ofere tablouri unor functionari publici pentru a-și achita impozitele. Postmortem, numele său a fost dat unei străzi, apoi s-a inaugurat o casă memorială. Despre apariția acestei noi instituții în peisajul cultural jimbolian am scris în alt capitol al lucrarii.
Aici am dori să consemnăm și câteva impresii notate în cartea de onoare a Casei memoriale „Stefan Jäger" de către vizitatorii sau participanții la diverse manifestări: „Stefan Jäger este poate figura cea mai remarcabilă din viața orășelului nostru și cred ca el nu va fi uitat multă vreme de aici înainte". (Prof. Gh. Stănescu); 28 mai 1998 (Vernisajul expozitiei de portrete realizate de pictor). „Am simțit o adevărată euforie la acetută manifestare". (Nagy llles); „… am făcut cunoștință cu portretistica din opera maestrului Jäger, remarcabilă expresivitatea persoanelor redate, deasemeni, remarcabil coloritul și clar-obscurul ce se degajă din lucrări. Încă o dată, acum când aniversăm 121 de ani de la nașterea maestrului, un cold omagiu".(semnătură indescifrabilă); „… o dovadă că și în această parte de țară s-a creat și se crează ... pentru suflet, pentru nevoia de frumos!" (prof. Nicu Vasile).
În Jimbolia au existat preocupări pentru artele plastice, și înainte, și dupa cei 50 de ani trăiți de Stefan Jäger pe aceste meleaguri. Pictorul a strălucit ca un luceafăr pe bolta spirituală a comunității, însă nu a împiedicat apariția unor stele de marimi diferite, pe care memoria colectiva nu le-a reținut întotdeauna. Diverși autori de lucrari monografice menționează nume de foști sau actuali jimbolieni care și-au pus talentul și energia în slujba artelor plastice, lăsând possterității lucrări în care au pus și o particică din sufletul lor. Noi ne vom referi doar la creatorii din perioada postbelica, fără a minimaliza meritele înaintașilor, distinși creatori de frumos, valori care dovedesc perenitatea interesului comunității pentru artele plastice. Nu vom emite judecăți de valoare asupra lucrarilor moștenite de la pictorii și sculptorii locali, lăsând această ingrată tentatiă pe seama specialiștilor, ci ne vom opri asupra câtorva nume de plasticieni care au realizat un număr mai mare de lucrari, fie că le-au prezentat sau nu, în expozitii colective ori personale.
Printre acești creatori, un loc aparte îl ocupa învațătorul Franz König, care a realizat numeroase copii după picturile lui Jäger, dar și lucrari originale. Una dintre ele este „Pe Dunare in jos"; înspirată din plecarea șvabilor de la Ulm spre Viena. 0 parte dintre creațiile sale a fost prezentata la expozitiile colective organizate în localitate. Talentul și interesul pentru pictura a fost moștenit și de fiul său, Walter König. Ambii au plecat definitiv in Germania.
...
