"Un mort frumos..." - Muzeul Stefan Jäger
| Bibliografie | |
|---|---|
| Artikel Nummer: | 9534 |
| Autor Name: | Doru Timofte |
| Titel des Artikels : | "Un mort frumos..." - Muzeul Stefan Jäger |
| Untertitel des Artikels: | Ein schöner Toter… das Museum Stefan Jäger |
| Publikation: | Zeitung |
| Titel der Publikation: | Observator de Jimbolia |
| Erscheinungsort: | Hatzfeld |
| Jahrgang: | 3 |
| Nummer: | 41 (140) |
| Datum: | 17. – 23.10.1997 |
| Seite: | 5 |
| * [[Doru Timofte]]: [[ART:0534 - Un mort frumos – Muzeul Stefan Jäger|<i>"Un mort frumos..." - Muzeul Stefan Jäger</i>. Ein schöner Toter… das Museum Stefan Jäger]]. Observator de Jimbolia, Hatzfeld 17. – 23.10.1997 (Jg.3 Nr.41 (140)), S. 5 | |
Oraşe în nemişcare
Aşa este Muzeul - Casa memorială Stefan Jäger: un mort frumos. O clădire în care s-au investit mulţi, foarte mulţi bani, dar care, începând chiar din această vreme, devine nefuncţională.
Nu cred că un simplu fapt, acela că pictorul Stefan Jäger a venit în Jimbolia şi că nu este băştinaş, constituie la ora actuală motivul că acest lăcaş nu-şi îndeplineşte menirea, scopul pentru care a fost înălţat.
Este ştiut faptul că imobilul cu pricina nu este prevăzut cu un sistem de încălzire, ceea ce face ca încăpătoarele sale săli (una poate adăposti în bune condiţii de spaţiu o expoziţie, indiferent de profil; cealaltă poate fi folosită pentru diferite activităţi, precum cele organizate de Fundaţia "Petre Stoica") să nu poată fi utilizate din toamnă şi până primăvara târziu.
Lipsa fondurilor ridică însă şi problema organizării unor expoziţii chiar şi pe timp cald: inexistenţa draperiilor la geamuri poate duce la deteriorarea exponatelor (tablouri, cărţi; filatelie), ori, o expoziţie care să fie ridicată a doua zi, nu merita osteneala de a fi organizată. În context mai pot aminti faptul că un muzeu care se respectă (este tratat ca muzeu) trebuie să se preocupe şi de achiziţii. Nu este vorba de achiziţii masive; un tablou autentic costă foarte mult, dar nici nu se poate tolera faptul că o Casă memorială ridicată întru cinstirea pictorului Jäger să continue să se limiteze la câteva acuarele. În fond, la câteva exerciţii, probabil puţin valoroase.
Cred însă că se mai pot găsi câtiva bani pentru repararea acelei conducte de apă care ameninţă să inunde grupul social şi holul atunci când folosirea imobilului devine necesară.
În caz contrar, nici pe timpul celor câteva luni prielnice imobilul nu va putea fi folosit iar uitarea, apoi indiferenţa vor aşterne vălul lor demolator peste ceea ce mai poate fi încă Muzeul şi Casa Memorială Stefan Jäger.
