Stefan Jäger Archiv

Din nou despre arta plastică

Aus Archiv
Wechseln zu:Navigation, Suche


Bibliografie
Artikel Nummer: 0512
Autor Name: Dragomir Ciobanu
Titel des Artikels : Erneut über bildende Kunst
Publikation: Zeitung
Titel der Publikation: Observator de Jimbolia
Erscheinungsort: Hatzfeld
Jahrgang: 2
Nummer: 35 (83)
Datum: 06.09.1996
Seite: 7
* [[Dragomir Ciobanu]]: [[ART:0512 - Din nou despre arta plastică|<i>Erneut über bildende Kunst</i>]]. Observator de Jimbolia, Hatzfeld 06.09.1996 (Jg.2 Nr.35 (83)), S. 7

Se spune că la umbra stejarului nu creşte nimic. [2] Asta s-ar potrivi şi la arta plastică jimboliană, dacă gândul ne mână mereu spre cel ce a fost şi va rămâne nemuritor, pictorul Stefan Jäger. Totuşi oraşul a avut şi alte talente remarcabile, unii continuă să se afle pe meterezele acestei fascinante arte, apărându-i cu râvnă valorile. Despre aceia care şi-au jertfit harul pe altarul acestei zeite a artelor, practicând pictura ca pe un hobby, vreau să spun câte ceva. Unii plasticieni sunt menţionaţi şi în monografia apărută nu demult la Editura Kabor, alţii sunt omişi.
Tocmai de aceea se impun anurnite corecturi şi adăugiri la acest capitol al istoriei culturii locale spre a reda conştiinţei colective acele valori de care a fost privată pănâ acum.
Demnă de admiraţie este activitatea profesorului Hans Schulz, [3] mare iubitor de artă, el însuşi creator, care a îndrumat multe generaţii de elevi, a organizat numeroase expoziţii locale de desen sau pictură. Ani în şir, fără nici un fel de retribuţie, a prestat munca de responsabil al Expoziţiei memoriale Stefan Jäger, fiind la dispoziţia vizitatorilor din localitate sau aiurea. Menţionarea numelui său este şi un gest reparatoriu, deoarece pentru activitatea pusă în slujba obştei nu s-a învrednicit nimeni să-i mulţumească, deşi unii ar fi avut obligaţia morală s-o facă.
În Jimbolia s-au organizat aproape în fiecare an expoziţii personale sau colective cu participarea creatorilor locali. Uneori sculptura s-a întâlnit cu pictura, alteori aceasta din urmă şi-a asumat răspunderea de a se prezenta singură în faţa judecäţii exigentului public local. Nici în ceea ce priveşte prezenţa plasticienilor în expoziţii nu a existat o unitate de opinie: unii au participat o singură dată, alţii aproape la toate manifestările de acest fel. Critica de specialitate nu a fost niciodată prezentă. Totul a fost apreciat după multitudinea de opinii şi gusturi ale publicului vizitator. Poate şi aceasta a generat inconsecvenţele unor plasticieni locali. Preocupaţi de pictură au fost mulţi localnici, dar eu nu voi aminti decât pe acei care au fost prezenţi cu lucrări în expoziţiile organizate oficial. Expoziţie personală a avut numai pictorul Nicolae Reinholz. Ceilalţi, între care, Tötz, Vihely, Hehnn, Costea, Bălaş, Zappe, Beran, soţii Telescu au participat numai la expoziţii colective.
În fotografia de mai jos este surprins un aspect de la expoziţia personală a plasticianului Nicolae Reinholz. Un grup de jimbolieni, între care si învăţătorul Franz König, el însuşi afirmându-se în pictură, examineazä tabloul intitulat: "Scufundarea Atlantidei". Deşi publicul i-a făcut o primire favorabilă, datorită unui ziarist de la cotidianul judeţean de limbă germană care a scris despre acest eveniment cultural de la Jimbolia un articol pătimaş, pictorul nu a mai expus în faţa jimbolienilor.

Anmerkungen

Auszugsweise (freie) Übersetzung:

  1. Im Foto ist ein Augenblick aus der persönlichen Ausstellung des bildenden Künstlers Nikolaus Reinholz festgehalten. Eine Gruppe Hatzfelder, unter ihnen der Lehrer Franz König, der sich auch als Maler hervor tat, prüfen das Gemälde „Der Untergang der Atlantis“ von Nikolaus Reinholz.
  2. Man sagt, im Schatten der Eiche wächst nichts. Dies trifft auch auf die Hatzfelder bildende Kunst zu, wenn unsere Gedanken stets auf den gerichtet sind, der es war und unsterblich bleiben wird, der Maler Stefan Jäger. Trotzdem hatte die Stadt auch andere bemerkenswerte Talent…
  3. Bewundernswert ist die Tätigkeit des Prof. Hans Schulz, ein großer Kunstfreund, selbst auch Künstler, der vielen Schülergenerationen betreute, der Ausstellungen für Zeichnen und Gemälde auf lokaler Ebene organisierte. Jahrelang leistete er die Arbeit, ohne Entlohnung, eines Verantwortlichen der Stefan-Jäger-Gedenkausstellung, den Besuchern von fern und nah zur Verfügung stehend. Die Erwähnung seines Namens ist eine Geste der Wiedergutmachung, weil ihm für seine Tätigkeit im Dienste der Allgemeinheit niemand dankte, obwohl einige die moralische Pflicht gehabt hätten dies zu tun…


PDF-Datei des Artikels