Stefan Jäger Archiv

"Portretul" în opera lui Stefan Jäger

Aus Archiv
Version vom 27. Juni 2017, 08:08 Uhr von Nikolaus (Diskussion | Beiträge)
(Unterschied) ← Nächstältere Version | Aktuelle Version (Unterschied) | Nächstjüngere Version → (Unterschied)
Wechseln zu:Navigation, Suche


Bibliografie
Artikel Nummer: 0545
Autor Name: Hans Schulz
Titel des Artikels : "Portretul" în opera lui Stefan Jäger
Untertitel des Artikels: Das Portrait im Werk Stefan Jägers
Publikation: Zeitung
Titel der Publikation: Observator de Jimbolia
Erscheinungsort: Hatzfeld
Nummer: 20 (169)
Datum: 04.06.1998
Seite: 4
* [[Hans Schulz]]: [[ART:0545 - Portretul în opera lui Stefan Jäger|<i>"Portretul" în opera lui Stefan Jäger</i>. Das Portrait im Werk Stefan Jägers]]. Observator de Jimbolia, Hatzfeld 04.06.1998

(Das Portrait im Werk Stefan Jägers)

Stefan Jäger Selbstbildnis - WK:0099

28 mai 1998. S-a mai adăugat un an la distanţa care ne desparte de anul naşterii maestrului Stefan Jäger. Pe măsură ce timpul trece, tot mai mult cunoaştem şi înţelegem activitatea pictorului, care a trăit peste jumătate de veac la Jimbolia. Rodul muncii sale este astăzi foarte cunoscut şi apreciat, atât în ţară cât şi peste hotare. Cu această ocazie m-am gândit să ne referim, nu la vasta operă care cuprinde tablouri în ulei şi acuarela, schite, ci la un capitol al ei şi anume portretul situat cronologic mai ales între anii 1910-1917. "Portretul" în opera lui Stefan Jäger este titlul expozitiei pe care împreună cu soţia mea, am reuşit s-o deschidem cu această ocazie şi deşi pot spune cu mândrie că l-am cunoscut, l-am văzut lucrând, nu pot spune cu exactitate câte tablouri a pictat. A pictat multe portrete în acuarela, în ulei, a desenat în cărbune, tus, scion, pastel, cretă şi se poate spune în toate etapele execuţiei se putea considera că sunt gata, că se poate oricând lua o lucrare de pe şevalet, pentru că el considera portretul un tot la care apoi adăuga amănunte, schimba ce nu-i plăcea, retuşa. Acest lucru reiese din lucrările, din schiţele şi ultima sa lucrare rămasă neterminată. Toate surprinzând o mare varietate de fizionomii. A încercat să surprindă ce era esenţial într-o fizionomie, trăsăturile exterioare, dar şi trăirile interioare ale subiectului. El studia discret persoana căreia dorea sau trebuia să-i facă portretul, făcea schiţe, prelucra cele observate, apoi trecea la executarea portretului. Am afirmat mai înainte că studia persoana căreia dorea sau trebuia să-i facă portretul şi vreau să mă explic: nu a pictat doar ce a dorit, ci a fost nevoit să primească comenzi pentru a-şi putea câştiga existenţa şi acest lucru a predominat în activitatea sa şi nu de puţine ori a fost nevoit să taie o lucrare şi să folosească hârtia, cartonul sau pânza şi pe cealaltă parte. Astfel s-au pierdut opere de o inestimabilă valoare pentru arta şi istoria noastră. Dintre acestea doresc să amintesc doar două: "Deportarea şvabilor în Rusia" (despre care stim că mai există doar o variantă la mici dimensiuni în Germania) şi "Deportarea în Bărăgan" - ambele de mari dimensiuni şi după care nu cunosc să se fi păstrat schiţe sau detalii.
Revenind la portretele pictate de Stefan Jäger voi continua prin a arăta că pictorul a acordat o atenţie deosebită ochilor. Ochii sunt purtătorii expresiei, "sunt oglinda sufletului” cum spunea românul şi de aceea au fost întotdeauna redaţi în lumină (niciodată în umbră), în felul acesta având o mulţime de posibilităţi de expresie. O mare importanţă acordată în operele sale frunţii, care în majoritatea cazurilor este luminată uniform pentru a-i putea perfecţiona corespunzător forma şi surprinderea trăsăturilor ei, contribuie mult la reusita artistică a portretului. Părul este dificil de redat într-o lucrare, dar Stefan Jäger a reuşit ca nimeni altul, printr-un reflex de lumină, printr-o tuşă mai deosebită să pună în valoare frumuseţea lui.
Intr-o perioadă când în Europa artiştii treceau de la tehnica de lucru "clar-obscur" la pictura în "plin air" putem să-l socotim pe Stefan Jäger un avangardist, prin folosirea culorii şi a tuşelor largi păstoase faţă de tuşa lină, folosită în primele portrete şi auto-portrete. Portretele sale au multă lumină şi culoare şi în câteva linii a surprins muzica interioară a sufletului modelului.
Este de remarcat că el, cu fineţe, a exagerat puţin trăsăturile specifice, a îngroşat puţin o linie care dorea să sublinieze ceva, fără ca privitorul neavizat să observe ceva. Rareori a dat unui portret doi ochi identici şi pentru această explora suveran variaţiuniile şi deosebirile, le surprindea în schiţe, le imortaliza în portrete. Aţi observat vreodată cum ne urmăresc mişcările şi direcţia ochii bunicii din tabloul "Bunicii şi nepoata". Dintre multele portrete v-aş sugera să vedeţi în primul rând autoportretele sale la diferite vârste, care ne prezintă un bărbat cu ochi vioi, inteligenti, sfredelitori, ochi care ştiu să "vadă" şi să "transpună" pe suport ce văd. Parcă ne dăm seama privind aceste portrete că pictorul era un om tăcut, retras în lumea culorilor, cu puţini prieteni, dar un mare iubitor de oameni, care încerca să înţeleagă lumea în complexitatea ei şi mai ales care-i preţuia frumuseţile. Pentru a-l înţelege mai bine pe Stefan Jäger vă invit să vedeţi portretele părinţilor expuse la Casa memorială sub denumirea "Portret de femeie", "Portret de băiat", "Femeie bătrână" şi portrete ale personalităţilor oraşului, dar şi portrete de oameni simpli care l-au impresionat prin frumuseţe şi expresivitate. La expoziţia comemorativă dechisă în 28 mai vă prezentăm câteva dintre ele după cum urmează:
Jeavorski, Vucetich, Deker, Holz, Stocker, Kaudak, Kolbus, Treiz Katarina, Treiz, Undis[1] la care se adaugă şi portretele aflate în patrimoniul muzeului: portretul mamei, portretul tatălui, portretul unui bărbat tânăr (Baudenburg) si câteva autoportrete.
Desigur, portretele ocupă un loc important în opera lui Stefan Jäger, la cea de a 121-a aniversare a zilei sale de naştere nu mă pot abţine să amintesc câteva din multele teme abordate: tablouri cu subiect istoric la care trebuie să aşez în fruntea listei "Venirea şvabilor în Banat" un veritabil "portret" al coloniştilor şi cadrul căruia am reuşit împreună cu colegul meu, profesorul Hans Karl Gross şi cu fotograful Eduard Iancovici să stabilim zonele din care veneau germanii: Pflaz, Elsass-Lothringen, Hessen, Würtemberg, Schwartzwald, Kommissär şi Lahngegend. 1/
Apoi, "Deportarea", "Prima brazdă" dar şi cele inspirate din viata de zi cu zi a şvabilor cum ar fi: muncile câmpului în cele 4 anotimpuri, obiceiurile, jocurile copiilor, flori, peisaje şi cu case pe teme, cu 60 de picturi originale, dar şi cu multe reproduceri am reusit să prezentam într-o expozitie la a 120-a aniversare o bună parte din opera maestrului. Toate, pe lângă inestimabila valoare artistică şi istorică, au şi o mare valoare etnografică deoarece ne fac cunoscute portul şi obiceiurile poporului german din această perioadă. La acestea se adaugă peisajele din localitatea noastră şi de la marginea ei, locuinţele, peisajele industriale care completează informaţiile pe care le primim despre istoria Banatului înainte de primul război mondial, între cele două războaie, după al doilea război.
Pictorul a participat în calitate de reporter artistic la primul război mondial, dar personal nu am văzut nici o lucrare din această perioadă de unde trag concluzia că ura războiul. Discutând cu un distins intelectual al oraşului despre opera maestrului Stefan Jäger acesta l-a numit "un pictor teluric" şi nu referindu-se la culorile folosite de el, ci la subiectele operei lui şi sunt de acord cu aceasta.

Prof. Ioan SCHULZ

Anmerkungen

  1. Die fehlerhafte Schreibweise der Namen und die falschen Angaben sind mit Absicht nicht korrigiert.


PDF-Datei des Artikels